The Wolf (costume illustration for the show "Roman de Renart")

Elisabeth Ivanovsky (25 iulie 1910, Chișinău—2006, Bruxeles, Belgia). Lupul, costum teatral pentru spectacolul Romanul lui Renart, 1934—1935, guașă, 53x 36 cm., Biblioteca Națională a Franței. Réserve des livres rares, RES GR FOL-NFV- 47. Date de mise en ligne : 02/11/2016; https://doi.org/10.3917/rbnf.053.0139

Costumul teatral pentru spectacolul Romanul lui Renart Lupul (1934—1935, guașă, 53 x 36 cm, Biblioteca Națională a Franței), a fost realizat de artistă și reprezintă unul dintre personajele colecției medievale de povești animaliere scrise în franceza veche, în versuri, originea cărora își au începutul în secolul XII. Aceste povești scrise de diferiți autori pe tot parcursul Evului mediu reflectă critica socială a conducătorilor și o parodie a cântecelor și a romanelor idilice, amestecată cu mesage anti-clericale. Fabula poveștii se axează în jurul a două personaje principale, cea a lui Renart (vulpoiul viclean și răutăcios) și a lui Ysengrin (lupul, eternul dușman al lui Renart), mereu păcălit și ridiculizat.

Artista apelează la o formă stilizată, constructivistă a imaginii lupului, redată în poza unui luptător care scoate sabia din teacă. Pentru expresivitatea desenului Elisabeth Ivanovsky folosește contrastul coloritului albăstrui-întunecat, care accentuiază dinamismul figurii, aplicând o tehnică specifică utilizată anterior în Circus (1933).

Muzeul Național de Artă al Moldovei deține o parte importantă a operelor artistei, donate de Auguste Baillayre (1962), expuse pentru întâia oară după 45 de ani, în 1989 la expoziția consacrată artei basarabene. Operele Elisabeth Ivanovsky au fost achiziționate de Biblioteca Națională a Franței (arhivele și întreaga colecție de imagini conservate de copiii săi (1929—1994) și de Biblioteca Regală din Bruxelles (1933—1937, 1968), pentru Arhiva și Muzeul de Literatură (1935—1937) și Cabinetul de Stampe (1933—1934, 1936).

Elisabeth Ivanovsky s—a născut la Chişinău, în familia unui funcţionar public, numit în Basarabia Judecător de pace, fiind cea mai mică dintre cei cinci copii. De mică a fost familiarizată cu literatura franceză, germană şi rusă, încercând, cu fratele mai mare, Valentin (textier), să le copieze şi ilustreze. Până la 12 ani nu a frecventat şcoala, fiind asistată acasă de către mamă, urmând, ca toamna să susţină examenele de promovare pentru anul curent. Între anii 1923—1928 a studiat la Şcoala de Belle-Arte din Chişinău, în atelierul lui Auguste Baillayre, fiind cea mai tânără studentă înmatriculată vreodată (13 ani). Pentru profesor Elisabeth Ivanovsky, a fost întotdeauna cea mai talentată discipolă, care a îndreptăţit, întru totul, aşteptările profesorului. În conformitate cu noul Regulament al Ministerului Artelor şi Cultelor, studenţii altor instituţii de învăţământ în arte, cu excepţia celor din Bucureşti şi Iaşi, trebuiau să susţină repetat examenele la specialitate într—unul din aceste oraşe. E. Ivanovsky, împreună cu I. Bulat, T. Kiriacoff, N. Russo ş.a. au susţinut examenele solicitate în 1929, la Iaşi, adeverinţele de absolvire fiind recunoscute şi în Regatul Român (1). Deloc întâmplător, că în colecţia de lucrări ale maestrului, donată Chişinăului în 1962, partea cea mai impunătoare o constituie lucrările elevei sale.

Despre Elisabeth Ivanovsky în Paris şi la Bruxelles s-a scris şi s-a publicat incomparabil mai mult decât la Chişinău. Operele sale,chiar dacă se aflau mai mult de cca 45 de ani în colecţiile muzeului de la Chişinău, au fost expuse pentru prima dată în 1989, în cadrul expoziţiei de artă, consacrat artei basarabene, la care au fost prezente şi fiicele lui August Baillayre — Tania şi Marina Iliescu.

Publicaţiile belgiene şi franceze despre creaţia Elisabeth Ivanovsky, devin mai accesibil în varianta electronică, după anul 2000 şi, în majoritate, abordează tematica expoziţiilor personale ale artistei, care practic se vernisează în fiecare an. Astfel, un interviu realizat de Michel Defourny este publicat în revista parisiană Des Livres pour Enfants în 1999 (2). În revista Archives et Musee de la Literature apare o succintă relatare biografică despre expoziţia deschisă la Biblioteca Regală a Belgiei (3). O recenzie despre creaţia graficienei semnează Francine Ghysen, referitor la apariţia cărţilor Conversation avec Serge Meurant şi Le monde abime (4), urmată de articolul din culegerea colectivă, coordonată de Michel Defourny (5), care face o analiză a etapelor şi evoluţiei ilustraţiei de carte belgiană, remarcând special contribuţia basarabencei în acest domeniu al anilor 1930— 1950.

De o importanţă aparte se prezintă interviurile pictoriţei cu fiul său mai mare- Serge Meurant, publicat la editura Tandem în 2001 (6). Convorbirile care au durat doar patru zile de iulie poartă un caracter general, furnizând informaţii despre creaţia sa şi mai puţin - nume de colegi basarabeni, de ambianţa artistică din Basarabia interbelică.

Un portet de creaţie al artistei publică în revista Lectures 149 Isabelle Decuyper, la un an după trcerea ei în nefiinţă, analizând etapele studiilor la Chişinău şi Bruxelles, dar şi analiza creaţiei sale, specificul şi originalitatea graficii de carte, moment comemorat de editura MeMo, care în primăvala lui 2007 a reeditat cele 24 volume din seria Pomme d’ Api din colecţia Les Trois Ourses (7).

Anul 2007 a mai fost comemorat cu participarea lucrărilor artistei la Târgul Internaţional de Carte pentru copii de la Bologne, care a avut loc primăvara, reprezentând comunitatea franceză din Wallonie, urmate de expoziţia personală la Galerie du Roi (, iunie-iulie, Bruxelles) şi de vernisajul Elisabeth Ivanovsky, illustratise de livres jeunesse la Biblioteca Faidherbe din Paris (septembrie 2007-ianuarie 2008).

Printre ultimele manifestări cu prezenţa creația Elisabeth Ivanovsky, două ne reţin atenţia: una s-a produs la Paris (mai 2010), cu genericul L’ art russe de l’ image pour enfants (1900-1945), în Centre de l’ illustration de Moulins, dedicată creaţiei pictorilor — emigranţi — A. Benois, I. Bilibine, A. Exter, N. Altman, printre care figurează şi artista basarabeană (8).

Al doilea eveniment a avut loc la Chişinău, de Ziua Muzeelor, la 18 mai 2010, fiind vernisată expoziţia personală a pictoriţei, cu ocazia aniversării unui secol de la naştere. Împreună cu lucrările donate cândva de Augste Baillayre au fost expuse şi opere din colecţia familiei Meurant, zece dintre care au fost donate muzeului. Cu acest eveniment, în ziarele din Chişinău au apărut câteva ecouri, dintre care cel mai semnificativ ni se pare cel semnat de Teodor Ajder (9).

Din amintirile sale reproduse în interviul său cu Serge Meurant, reiese, că studiile la specialitate în Școala de Belle— Arte din Chișinău se practicau în conformitate cu metoda structuralismului sau, mai bine spus, ale constructivismului, moment confirmat şi de picturile altor studenţi, păstrate în fondurile Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, iniţiatorul şi promovatorul cărora a fost Auguste Baillayre, care le—a predat elevilor cursul de arte decorative şi arte scenice, unde geometrismul formelor domină compoziţia.

În anii 1930-1932, până la plecarea sa în Belgia a locuit la Bucureşti, unde a realizat ilustraţiile pentru Abecedar (1930) şi Carte de citire (1931), pentru toate cele trei volume. În 1930 obţine Premiul I pentru arta grafică la Saloanele Oficiale din Bucureşti, iar în anul 1934 ilusrează cartea lui Panait Istrati Ciulinii Bărăganului cu patru litografii. În 1937 la Bienala a VI—a din Milano schiţele pentru costumele teatrale sunt menţionate cu Medalia de aur. La saloanele oficiale din București participă cu acuarele (1928, Studiul Fluturilor; 1933, Chats siamoises şi Veille rue a Bruxelles) fiind remarcată cu premiul I pentru Artele grafice.

Cea mai importantă perioadă din biografia artistei a fost admiterea la Şcoala Superioară de Arhitectură şi Arte Decorative din Bruxelles (La Cambre), fondatorul căreia a fost Henry Van de Velde (1926) având drept suport didactic modelul Bauhaus-ului german. Cea mai tânără instituţie de arte din Europa, amplasată în unul dintre cartierele principale al Bruxelles-ului — Ixelles, în interiorul Abaţiei cisteriene de la Cambre (1200), care din 1978 este redenumită în Şcoala Naţională de Arte Vizuale de unde provine şi cea de-a doua denumire a universităţii, împărţind teritoriul cu încă două instituţii — Institutul Superior de Arhitectură al Comunităţii franceze din Belgia şi Institutul Naţional de Geografie (10).

Elisabeth Ivanovsky a avut marea şansă să studieze aici anume în perioada directoratului renumitului arhitect şi designer care abandonează funcţia în 1936, fiind preluată de Herman Teirlinck şi exercitată pânâ—n 1950. De la începutul studiilor în La Cambre Elisabeth Ivanovsky se integrează în mediul scriitorilor belgieni, fiind promovată de Franz Hellens, care a participat la jurizarea finală a cursurilor de grafică, făcându—i cunoştinţă cu responsabilii de la Editura Desclée de Brouwer pentru care ilustrează cărţile scriitorului Modigliani le voyant şi Nocturnal, urmată de romanul adaptat pentru copii Bass Bassina Boulou (1936). Anterior, la aceiaşi editură apare Circus (1933) şi primele două volume de ilustraţii pentru copii ce demonstrează priorităţile în creaţia pictoriţei pentru mai multe decenii —Deux contes russes şi Grands et petites (1934). Cu editura respectivă artista colaborează permanent, până la începutul celui de-al doilea război mondial, ilustrând, preferenţial, cărţile pentru copii şi adolescenţi, scrise de Marcel Lecomte, Henry Kubnik, Marcelle Vérité ş.a., autori ce aparţineau a două culturi, flamande şi francofone, promotori a unor tendinţe şi mentalităţi diverse, reuşind o recunoaştere şi apreciere imediată. În anul 1937, prin intermediul prozatoarei Zinaida Schakhowsky, artista face cunoştinţă cu viitorul său soţ, Rene Meurant şi autor de texte pentru care va realiza mai multe cicluri de ilustraţii.

În același an primeşte o comandă din partea Reginei Elisabeta a Belgiei, care i-a încredinţat decorarea camerei copiilor din familia regală din Lakene, (viitorii regi Boduene și Alberth), reprezentând Belgia şi alte continente ale lumii prin hărţi geografice, unde figurau, într-o manieră stilizată, principalele bogăţii ale acestor ţări. Onorariul primit i-a permis să-și viziteze părinții la Chișinău în 1939 (11).

Începând cu anul 1937 Elisabeth Ivanovsky începe o colaborare de cca jumătate de secol cu Marcelle Vérité, directoarea colecţiei Plaisir des Contes de la editura Casterman şi autoare a unor scrieri pentru copii. Rene Meurant, unul dintre marii cercetători europeni ai folclorului literar contemporan împreună cu pictorița, crează şi editează între anii 1941—1946, în premieră, o serie de mini—cărţi destinate celor mici. Douăzeci şi patru de titluri de carte cu format miniatural din colecţia Pomme d’Api, tipărite la Edition des Artistes sunt continuate de alte 3 cicluri ale Histoires naturelles de Marcelle Vérité (1944—1946). Specificul acestor ediţii nu s-a rezumat doar la caracterul unical al ediţiilor, dar şi la faptul, că în această perioadă albumul pentru copii a constituit o epocă, a devenit un obiect bibliofil, cu tiraj de lux şi ediţie limitată. Importanţa creaţiei Elisabeth Ivanovsky pentru grafica de carte, consacrată copiilor de vârstă mică este una decisivă, cunoscându-se puţine exemple şi puţini autori europeni care ar fi abordat o tematică specifică, când genul respectiv abia se iniţia în Europa.

Michel Defourny, profesor la Universitatea din Liege, specifică, în contextul ilustraţiei de carte pentru copii din ambianţa europeană doar câteva nume separate de ilustratori în acest domeniu, apărute în anii 1920, printre care figurează Edgard Tytgat (La princesse sur un pois, Le petit Chaperon rouge, de Hans—Christian Andersen), Piere Loti şi René Helle, René şi Collete Meheu cu ilustraţiile pentru La Maison des aieules (1927) şi respectiv, pentru Regarde! (1929).

Pictorița, în afară de participările la expoziţiile de la Chişinău, Bucureşti sau cele internaţionale a expus opere şi în cadrul asociaţiei Groupe Nervia, cerc artistic care a avut drept obiectiv susţinerea tinerilor artişti prin valorificarea artei walone. Pictoriţa basarabeană participă la vernisajele Nervia în calitate de invitată, în perioada anilor 1933—1938, împreună cu alţi artişti printre care figurează Andrée Bosquet*,* Gustave Camus, Fernand Wéry ş.a.

S-a căsătorit cu René Meurant în 1944 primind cetățănia belgiană, în paralel cu cea română. A născut o fiică, Anne Meurant (1944, muzicolog) și doi fii, Serge Meurant (1946, poet) și Georges Meurant (1948, pictor și eseist).

Ilustraţiile concepute de autoare în diverse perioade ale creaţiei, cu unele interferenţe la aşa numitul structuralism, posibil să fie prezent doar tahgenţial, la nivel general, cum este interpretarea copertei pentru Le sablier magique (Marcel Schneider, Casterman, 1960) cu un colorit sonor, decorativ, ilustraţii ce vizualizau textul mai mult decât şi-o putea permite o simplă ilustraţie, extinzând cu mult limitele literare ale paginii tipărite. Există în imaginile create, mai ales în paginile interioare, unde ele completează textul cu un anumit ritm compoziţional (Contes de Hans — Christian Andersen,1953,1958), ca o continuare sau repetare a versurilor, estompând uneori şi amplasând în prim plan un detaliu, ca pentru Contes des soleil (Marcelle Vérité, Casterman, 1956), sau adunând personajele principale pe copertă, sugerând laitmotivul principal adresat copiilor ( Le roi, l’ Ours et Le Petit Herisson de Marcelle Vérité, Casterman, 1949), rămânând la nivelul povestitor al imaginilor, cu detalii semnificative, amănunţite, care suscită interesul copiilor şi stimulează imaginaţia.

A participat la numeroase expoziții ale Societății de Belle-Arte din Basarabia în anii 1925, 1926, 1927 1933 și 1934 și la saloanele oficiale de la București (1928, 1930, 1933). Este autoarea a peste 300 de cărţi ilustrate pentru copii editate în România, Franţa, Olanda, Belgia, Anglia, Spania, Germania, Polonia şi Suedia. Elisabeth Ivanovsky a participat cu lucrări de pictură, grafică şi de scenografie la diverse expoziţii expoziții internaționale de carte (Praga, 1937— 1938; Bruxelles, 1938,1943,1956, 1957, 1959,1966,1969,1976,2000, 2007, 2010; Haga,1939 și 1941; Hasselt, 1965; Namur, 1967 și 1973 (Belgia); Collogne, 1988; Paris, 1991, 1997, 2007, 2014-2015; Valencia, 1998, Spania; Moulins,2010, Franța; Chișinău, 2010).

Bibliografie

1. Arhiva Națională a Moldovei. Auguste Baillayre, fond 2989, r. 1, d.21, 22, 28, 29,33,35,37;Şcoala de Arte din Chişinău. Ministerul Artei şi Cultelor, în Arhivele Statului din Bucureşti, f.736, r.53, 3.

2. Michel Defourny. Tete a tete avec Elisabeth Ivanovsky. In: Revue des Livres pour Enfants, juin 1999, Paris.

3. Archives et Musee de la Literature, Royal Library, Arts, Brucxeles, 2000.

4.Francine Ghysen. Critiques de livres. En subtile connivence. În: L’ Europe un reve grafique?,Paris, Harmattan, 2001, 22.

5. Michel Defourny. Le dynamism de l’ album en belgique francophone. In: Homage a Albertine Detaille, seria „Les Amis du Pere Castor”, Meuzac, 2002, 89-94.

6. Elisabeth Ivanovsky. Conversation avec Serge Meurant, Gerpinnes, Ed.Tandem, 2001.

7.Isabelle Decuyper. Elisabeth Ivanovsky: illustratice pionniere. În: Lectures 149, Bruxelles, Janvier-fevrier 2007, 56-58.

8. https://www.ricochet-jeunes.org/articles/lart-russe-de-limage-pour-enfants-1900-1945 (accesat 12.05.2010).

9. Teodor Agder. Bine ai revenit, Eliyabeth Ivanovsky!. În: Ziarul de Gardă, nr. 278 din 27 mai 2010.

10.”La Cambre 1928-1978”, , Bruxelles, exh. cat.,: Éditions AAM 1979, pp 129, 165, 166, 193; “Henry van de Velde, La Cambre et le Livre”, Bruxelles, exh. cat. : La Cambre, 2007, 25, 26, 29, 59, 66.

11.Tudor Stavila. Basarabeanca Elisabeth Ivanovsky — o mare doamna a ilustrației de carte belgiană. In: Akademos, nr. 3 (18), 2010, septembrie, 133-137.